A nins cu-atîția morți în iarna asta!
Pe buze mi s-au cumințit
Răceli de trupuri ancestrale
Ale cuvintelor de nu s-au mai născut, ci s-au murit.

A nins cu fluturi peste sînge
Și oasele s-au cumințit.
Nu, nu s-a plîns și nici nu se va plînge
Pentru cenușile aprinse-n noi, ce s-au topit.

Zăpada s-a purificat, priviți-o
Și nu se mai topește cînd o calci,
Mi albă decît albul de pe suflet
Pe care-l ții în tine adînc și-l taci.