Azi timpul bate-n ritm înfricoșat,
Iar harfa lui Eol geme aproape.
Adamantinul rod a scânteiat,
Pe cerul ivoriu, ascuns sub pleoape.

Își sting în zare negurile cântul
Și se destramă-n unduiri, agale.
Fac legământ cu cerul și pământul,
Să-mi rostuiască ninsorie cale.

Să mă strecor în clipele născânde,
Când spaime mă colindă dinadins.
Din seva lor să crească mâine, blânde,
Tulpini de versuri, visul neatins.