masă cu patru picioare pe mine se varsă
dimineața de iarnă îmbrăcată-n mireasă

și tremură verighetele sau jupiter se-nclină
sau steaua polară se murdărește-n surdină

ecuatoru-i prea larg nu strălucește nicicând
își risipește semințele în cuvânt

și crește din șarpe din limbă duală tulpină
îmi fierbe o gleznă în noroi de lumină

cealaltă se tace cu morții se scrie
pe același cimitir de hârtie