chiar azi am intilnit iubirea.
statea plecata spre pamint,
suvitele albastre i se jucau in vint
si-n mine se zbatea nedumerirea.
credeam ca tot ce e numit iubire,
nu are forma si nu are fire,
nu are rost si nici idei nu are
iubirea e o vorba la-ntimplare....
acum mirat o rog sa ma priveasca
si-n loc de fata care ma asteptam sa fie
iubirea avea chipul de stafie
doar vocea ii era ...dumnezeiasca
am alergat nebun sa uit de ea
nu poate fi aceasta, nu se poate
dar vocea-i m-a oprit. Spunea:
"biet muritor, ce nu socoate,
ca nu se face ceea ce-ai facut
cind tu m-ai uratit de la-nceput
si-acum cu groaza fugi de linga mine?
nu eu sunt cea de care vrei sa scapi,
pe tine insuti scapa-te de tine!"