|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
gara poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de silviu dachin [bradleej ]
2002-03-21
| |
stiu ca nu tu ai trimis trenul care m-a calcat.
era un tren nebun, caci n-a oprit in gara
fara de controlori, fara bilet, fara mecanici...
de ce o fi venit chiar cind trebuia sa te sarut?
nu e o intrebare, e o nedumerira acceptata pe veci ca nedumerire
de fapt sarutul nostru nu mai avea nici un viitor,
mamei tale(chiar daca nu ea a trimis trenul) ii convine faza
si din toate personajele de pe acest peron
eu sunt singura victima, pe cind singurul neinteles e...trenul.
iubesc gara asta, si de fiecare cind ma voi satura de mine
voi veni aici sa astept...sa vina...
|
|
|
|