Nici acum nu știm în ce emisferă
a sufletelor, a simțurilor, a umorilor
ne aflăm
Brândușele calde - de primăvară sau de toamnă? -
întind mâinile mult prea necoapte plăpând
spre scrinul lăcrămărior și sângerărilor
de noapte al mătușii cu chipul alb și cocul negru,
cu scrisori și ziare prin sertare,
croșetând,numărând nasturi și copci și fermoare.

Vântul bate promțător de repede -
- stârnește închipuirile de acum și de demult -
și întinde focurile de pe o casă pe altă casă
Ciudat și nostim cum de sus pare
că ne-am jucat și noi puțin pe pământ -
- și joaca are un sâmbure al ei,
din care am gustat numai umerii goi
Acum stăm cu toții în balconul suspendat al Julietelor,
strigând inodor în aerul pur și numărând:
o casă, două case, trei...

În fond, iubirile mari se câștigă
în turniruri, luptând,
Mimând apropierea -
- așa cum ai scrie pe un rând
din mările unei coale nesfârșit de albe
- un cuvânt într-o limbă indo-europeană,
iar din sensul opus
aparentul echivalent în arabă
două forme ireconciliabile
fiecare pretinzând că "traducerea nu e aici, eu sunt reper"
- fiecare un geamăn îngenuncheat,
îmbrățișînd pe celălalt geamăn,
străpunși de săgeți din sensuri opuse
și numărând la ultima suflare
în ritm scurt și mitic: un, doi