agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-09 | |
Eu vreau un capuccino, madam, mulțumesc,
nu știu de ce asta îmi aduce aminte brusc de o căltitărie vis-a-vis de facultatea de biologie eram sub dictatură dragelor, sub dictatura împușcatului dar avea sa fie împușcat mai tîrziu, pe atunci cozile la care eram supuși deveniseră o ocazie minunată sa petrec timp cu dragul meu, nebună mai eram, nebună de legat, nebună dupa el, nebună de felul meu deasemenea, stăteam ore intregi la coadă la carne, la brînză, la ouă you name it, salamul cu soia, nu-l uitați, apoi mă ducea în stație și în stație era clătităria și stăteam și acolo la coadă și prindeam o clătită cu brînză și smîntină și una cu gem și nuci și el mă hrănea ca pe bebeluși, îmi baga mîncarea în gură și eu îi zîmbeam cu gura pînă la urechi tot timpul îmi venea sa rînjesc cînd eram cu el și nu stiam deloc cum trece timpul fie că vorbeam fie că tăceam apoi cu sacoșele pline și mereu în pericol să se rupă de proaste ce erau pungile alea din vremurile alea și acuma mai sint unele, mă uitam lung după el din ușa tramvaiului ramasă deschisă de obicei cu cîte un ciorchine de oameni pe scară și printre ei îl priveam lung și nu mă mai săturam să-l privesc ochii lui strălucind, aurul pe care îl așternea peste oraș, chiar cozile, chiar mizeria, nu erau decît culori dintr-o carte de povești al cărui sfîrșit era prezent si era veșnic și fericit și inima îmi fierbea și topea teama că n-am sa-l mai văd niciodată fiindcă el era în mine. Fetelor, v-am plictisit iarăși cu obsesia mea, nu, mulțumesc, n-o sa fumez, nu nu sînt nefericită, mi-am adus așa aminte din întîmplare, de atunci am învatat sa iubesc cu toata inima știți, pînă să-l cunosc pe el iubeam doar cu o jumătate de inimă, mi-era frică să fiu poate mi se părea de obicei că ar trebui sa trec pe la refăcut cumva că ceva este etern rău cu mine dar el nu, el mi-a zis că așa cum sînt el mă place mult și să vezi și să nu crezi și oglinda îi dădea dreptate în zilele alea mă fetelor, ia mai ziceti și voi ceva că eu altfel va toc pînă vă apucă jalea, uite că a venit și o rimă de undeva din neant, cum, zici că mi-a întins lacrima rimelul, fir-ar să fie, ar fi trebuit să fie rimel din ăla bun care nu se înmoaie la o simpla lăcrămioară și florile pe care mi le-a cumpărat el cînd ne-am despărțit, hai, hai sa vorbim despre altceva măi fetelor m-ati pus în mood melancolic și forfota asta din piată nu e un loc potrivit pentru intimităti sau poate e cel mai potrivit în atita zgomot unde nu te aude nimeni.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate