Sătul de acești procleți,
Actori și falși profeți,
Mă-ntorc cu fața spre mormânt,
De toți atât de nedorit și neplăcut
Locaș de liniște și paos,
Mă-ndrept cu pași grăbiți spre ce-i al meu.

Pământ.
În mine e, din el eu sunt!

Încet spre ‘nalte zări
Se-ndreaptă un candid cânt
Rostit de el.
Mă cheamă neantul, sfântul crepuscul
Să îi sărut cu dor adâncul.

Acuma vin!
În mine ești, din tine sunt!