agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2322 .



cancer
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [nica ioana ]

2006-01-29  |     | 



Lumea asta e o lume neagra,
Psihopati,criminali,hoti, oameni nascuti in oroare
Continua sa guverneze acest pamant in teroare...
Ei populeaza rasa noastra plina de valoare
Savoarea dulce a ceea ce a fost s-a transformat in duhoare...
Un miros de sange proaspat
Iti ataca narile pe strada...
Asupra ta se arunca aurolaci,oameni fara adapost
Oameni a caror viata nu mai are nici un rost.
Oameni care ar omori pt a-si schimba viata,pt a face rocada...
Putreziciunea din jur o simt cum creste.
Cancerul din corpul meu, il simt cum se raspandeste
Trup si suflet sunt ranit,infestat de o boala grea
Un diagnostic cronic, fara tratament sau leac
Nu ma condamnati pentru cele ce afirm:
Sunt osandit la agonie pe nedrept,
Deci cand spun ca lumea asta e nemiloasa, rea
Ceea ce spun este adevarat si corect
Ma simt sclava tuturor,
Si totusi mortii nu ma las
Ma lupt si lupt mereu si pierd si zborul mi se frange
In loc sa izbucnesc in lacrimi, navalesc in sange...
Nu vorbesc, nu rad, nu plang, nu pot, totul ma doboara
Am orbit, am mutit, am surzit, am cazut a mia oara
De fiecare data cand mi se intampla sa cad
Ma intreb ce ma ridica
Orice ar fi ma ridica inspre chin
Ma ridica in picioare pentru a cadea iar in vesnicul suspin
Ma scald in spini arzand,
Calatoresc prin lume, durerea imbratisand,
In temnita sufletului meu plang
Eu singura imi sunt dusman,duc la nesfarsit o lupta,
Desi mi se pare ca incet-incet ma sting
Fiind fara armura ori cal, si cu sabia rupta...
Venin imi curge in vene,din ochi-mi tasneste otrava
Legata de maini,picioare,ma inec plangand in lava
Lovita de pretutindeni,
Palmele,pumnii ma dor,
Sagetile ma ard,
Simt ca aici o sa imi gasesc sfarsitul
In acest crunt jihad!
Focul mi-e botezul,si el ma va renaste
Odihna n-am si pururi voi calari pe vant
Si voi zbura arzand,spre cel ce ma aprinde
Mereu o sa ma zbat,zburand in cautarea unor cuvinte

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!