închid setea în vas argintiu
ca o lună clipa se-ntinde departe
la cerul ce-i scrie iubire făclia
din lacrima stinsă acum într-o carte
tremur fascinat de privirea ta
ce arde
tăvălug lipit de geana
dimineților triste
sărut pasul ce-ți scrie visarea
și dorm în palmele tale
cât un munte de rouă

acum ninge
fulgii rimei cuminte aștern
lespedea ce-mi va acoperi ruga
cu iertarea tăcerilor toate

amintește-mi numele
ce-mi picură rana din muguri
topește-l în vise
retează-mi-l rug
de ars legăminte

iubirea...
sens inversat pe o rază ce râde