Tu ai plecat. Trecuse mult
De când nu mai erai cu mine.
Afară, vântul eu ascult.
Cu el odat' al tău glas vine.

Al tău cânt dulce mă-nfioară
Și doar prin el simt că trăiesc.
Tu vină dară, te strecoară
În al meu suflet, duh celest!

Ai fost cu mine-n astă noapte
Erai acolo, te-am simțit.
În eter și-ale sale șoapte,
În stele viața mi-ai citit.

Eram doar noi, doi zei și-atât.
Și tu râdeai și cer zâmbea
Și-mi lumina al meu pământ.
Doar pentru noi o lume-ardea...

Și al meu gând doar tu erai.
În al meu gând doar înger sfânt...
Noapte de noapte tu veneai
Și-ți adânceai al tău mormânt.

Oh! Tu, biet zeu neștiutor!
Doar doi copii eram noi doi.
Și iar te văd;cobori ușor
Și să te las să pleci nu voi.

Iară doar noaptea, ea, privea
Cum un nou spirit moare iar,
Ucis de noi și doar de ea,
Iubirea noastră de amar.