Îmi pudrez pielea cu un praf alb
- special conceput în feminine scopuri -
(modernul "spuma laptelui")
ca să nu observi cumva
că pe sub piele am vase de sânge
împăienjenite-ntr-o rețea viscerală
ce-mi trădează natura non-divină.
Nu cred că mă poți iubi
când știi că sunt o patetică ființă umană,
când amândoi am citit când eram mici
aceleași basme despre zâne, sirene
și alte perfecțiuni feminine
cu o frumusețe imaterială și supranaturală.
Accelerez în aprovizionarea
cu diverse vopseluri-minune
pentru ochi de nestemate,
obraz de trandafir,
buze de rubin,
plete de aur sau de abanos sau de coral...
Sunete de orgă de pe suprafața
plată a CD-ului
potențează recuperarea medievalismului
prin noul basm: erau odată un bărbat și-o femeie
care se jucau de-a "hai să ne prefacem
(unul față de altul)
că nu știm că suntem
în epoca postmodernă".
Nu te alarma, imitația de Cosânzeană
doar se preface că plânge
cu lacrimi de mărgăritar.

8 februarie 2006