agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-20 | |
Cafeaua de dimineață
Se revarsă asupra iubirii- Mai precis asupra restului de poftă Ce tronează pe instinct- Reamintindu-și că e 14 februarie, E miez de februarie Și inima strigă "trei la zece mii". Piticii îndrăgostiți nu știu Că ființa începe din pantof Și se mulează pe glande Respirând chiar în cap Și atunci orice imagine Sapă tuneluri în bestiile sapiens sapiens Și inima strigă "trei la zece mii". Vorbind de imagini Încă mă întreb Cum de oglinda mea cu umoare apoasă Reflectă diferit față de blestemul bifocal De pe pereți, din poșete sau de pe celulare Fațeta aceasta a mea, bizară, încă neroasă de viermi. Și inima strigă "trei la zece mii". Când recunosc că am emoții I'm just in the denial phase- E ca și cum aș merge fără pași Aș mânca fără mâncare Ai iubi fără a atinge Ai naște fără uter. Și inima strigă "trei la zece mii". Când poți să afli momentul oportun? Când e bine să tai copacii? Când e lăsatul secului? Când mor păsările călătoare? Când spune testul de sarcină adevărul? Ce sunt momentul, copacul, lăsatul, pasărea, testul? Și inima strigă "trei la zece mii". Destinului meu i s-a anexat biografia Cătălinei. Internetul e un mijloc- Văr visului, Care înlesnește privilegiul de a fi surdo-mută Cu insul care e Ca feciorul între sfinte Și luna între stele. Și inima strigă "trei la zece mii". Mi-aș închipui zilele Încet, dar sigur Ca o gondolă în oala de ciorbă Care devine dramatică prin fiece Abur de pe capacul Supus unui viol la +100 grade Celsius. Și inima strigă "trei la zece mii". Subsemnata, puncte... puncte, declar pierdută O inimă, colorit ca de pătlăgea, Observată ultima dată într-o fată insignifiantă Cu ochi de piper Și șolduri de osânză; Și inima striga "trei la zece mii".
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate