|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Singuratate cosmica
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Cristiana Petrariu [anttiggona ]
2006-02-21
| |
Atata durere a curs peste tine,
incat pana si drumurile
ti s-au facut de piatra.
Atata dogoare ti-a plouat arborii,
incat pana si pasarile
pe toate drumurile ti-au sadit lauri.
Atata ura ti-ai varsat peste rauri,
incat pana si izvoarele
din adanc au inceput sa blesteme.
Atata singuratate a nins peste tine,
incat pana si pruncii
cand s-au nascut aveau multi ani inapoi
plini cu singuratate cosmica.
 |
|
|
|
