Fantomă ce bântui durerile mute,
Amară tristețe-n cuvinte nespuse,
Neliniștit abur cu răni sângerânde,
Tu, roșie umbră a iubirii apuse.

De ce vii și tulburi fărâmi de tăcere,
Pe urmele celei ce-odată ai fost?
Fantasmă-n priviri fără vedere,
Trupul ți-aduni fără rost.

Cobori în adâncuri, te cauți oriunde,
În amintiri doar te-ntruchipezi.
Ce pală ți-e fața! Te du și te-ascunde
Pe culme de munte acoperit de zăpezi!