În lumea mea de după soare
Copacii ard de dorul tău nebuni,
Întind tremurătoare brațe albe
Și spre străine lumi înalță rugăciuni.

În lumea mea de după soare
Izvoare nasc din gânduri de-nțelepți,
Hrănesc imenșii nori de stele călătoare
Ce îți arată drumul pe care să te-ndrepți.

În lumea mea de după soare
Nu este noaptea să îi urmeze zilei,
Strălucitori în gând și suflet mare
Zeii se odihnesc pe pajiștea iubirii.

*

Demonul a privit peste Lume;
călătoria după Soare l-a făcut
mai înțelept... și s-a hotărât:
la răsăritul Lunii va deveni Preot.

P.S.: când înțelepții renunță la secrete devin vrăjitori.