pierduta in lumina ochilor tai
cu cioburi imi curge privirea,
am inima sparta in mii de vapai.
albastra e marea si oamenii rai
sa-i tulbure vor nemurirea...

in teaca de argint tin zambetul tau
iar scut imi e dragostea ta
alearga nebunii spre mare mereu,
corabia-i facuta din sufletul meu,
sa zica invidia ce-o vrea!...

lovit de cuvinte cu sensuri ascunse
raspund cu acelasi sarut
intrinsii pe data acesta patrunse
si iata invidia deja disparuse
la fel cum a si aparut!...