un gând ca un nebun trece prin versuri
se oprește în privirea cunoscătorului
pocnește prin falange
se agață luceferi
întors spre pământ lovește trecătorii
de aroma unei lirici bune

cu noaptea plecată
îndeasă brațe în suflet
fură clipe
le ascunde îndrăgostite
în ploaie
printre rînduri
zboară departe de cuvinte
pe un ultim vis-același vers
fără spumă în viața ta

a murit și azi pe tasta inimii
încercând să revendice sentimentul pierdut
când te iubea
doar pentru un poem naiv