Priveam în urmă la această primăvară
cu nopțile-i din ce in ce mai mici, mai scurte.
Între noi se scurtau nopțile, dar se lungeau poverile.
Așa ne-am semnat condamnarea la iubire.
Oare a mai rămas iubire pentru fiecare?
Acum nu te mai gândi atât și spune ori arată,
hai omule prinde-mi mâna cu degetele tale.
Poate că așa să te voi simți profund?
În lumea mea sunt vise, imagini și speranțe
ce modelează suflete, neliniști, pasiuni, regrete.
Ne spune că trăim, ne spune să trăim.
Oprește-mă! numai nebunii colecționează visuri.
La umbra ta eu, acum lipsit de gânduri
am să port aceeași dragoste cu gust de regret.
Da, între noi nopțile vor fi de acum fără pereche,
încep să îmi doresc tot mai mult ierni, ierni viforoase.