Cuvintele pot fi vopsite în toate culorile:
albe, negre, roșii - cum vrei;
ori pot fi lustruite cu creme și lacuri,
blindate-n armuri de oțel sau expuse goale,
înzorzonate-n sorcove vesele de scumpe mătăsuri
ori îmbrăcate-n stambe modeste
dar călduroase la frigul de idei.

Cuvintele se bat deseori între ele
înainte de a se bate oamenii.
Unele-s tari și ucigașe ca gloanțele,
altele-s suave și parfumate ca florile.
Celor învinse li se pun totdeauna botnițe la gură
(deși multe chiar și așa se fac auzite),
iar biruitoarelor li se oferă megafoane să strige.

În războiul dintre cuvinte
nu curge sânge,
la fel cum ar fi într-un război neutronic
dintre limbrici și râme...

Unele cuvinte mor imediat ce se nasc
și se descompun în aer cu sau fără miros;
altele se nasc din aliaje dure, mai tari decât bronzul,
la temperaturi înalte, din suflete incendiare,
și rămân înveșnicite
precum universul născut din Cuvânt.
Acestea devin constelații eterne ale gândirii.
După ele - cuvinte-busolă -
ne orientăm noi toți
în toate clipele efemere ale vieții;
spre ele privim totdeauna
cu entuziasm și plini de speranță
ca spre Steaua Polară.