PENDULA EULUI

Clipa se umfla si se sparge mereu,
Miticitate a existentei cunostintei,
Sfera tangenta a spatiului meu,
Diferentiere fortata a fiintei.

In ceruri paralele mintea-mi apune,
Distorsionata dorinta a proprietatii
Care dispare din viata-n genune,
Duala cunoastere-a axei dreptatii.

Oprelisti-a normei, conceptii tribale
Ca steaua ce-ncalzeste-n van instinctul,
Intrebare a intrebarii clonate, fatale,
Ce-ngroapa adevarul ascunzandu-l.


Ei bine? Se-ntreaba inima-n hau.
Prin cine exista atuncea? Incat
Se simte un porc, un iepure, zmeu,
Sau un inger, ori o ideie si-atat.



Si incapatinata, refuza sa iasa,
Din ritmicitatea-i, intrucat…
Unul ori una nu fac tot atat,
Iar orice corabie ce-n valuri se lasa
Nu poate duce in pantec mai mult
Oricat o preseaza.

Firava vointa
Pateaza-adevarul adevarat,
Sopteste speranta-n subconstient,
Precum ii vibreaza dorinta…
Se-mpotriveste eu-l neschimbat
Intrebandu-ne existenta…
Cat facem impreuna? Dar separat?