au venit Ielele…
Luna iese degrabă din lac;
intră despletită, bătând cu toiagul pământul
în cercul călușarilor-să nu-i vină Drăgaicele de hac.

se scutură de flori salcâmul;
se pierde în gemetele nopții ceața;
în fânul proaspăt cosit
centaurii se culcă,
iar stelele
împrăștie prin mlăștinoase delte
schelete fumurii
din netrăite vise.

tulburătoare arpegii de sonată
trezesc
hulubi
din poduri de cetate;
norii se sparg:
mirul aducător de pace
se scurge încetișor
pe case.

de-acuma ea pricepe taina Lunii,
vede
pe deasupra florilor pe credinciosul sau tovarăș-marele câine,
cum…
zboară,
zboară