Vine o vreme la limită,
Un ansamblu de sentimente cu dureri,
Măsurate prin temperaturi reci,
Când lumea aleargă cu orgolii frânte
La o plimbare la care niciunul nu se gândește.
Vin să se convingă de existența reală,
De efemerul unei trăiri în spațiul îngust,
Mărginit de false prietenii și dușmani
Convinși că ei sunt încă în cerc,
Și pot genera destine,
Pentru o lume închipuită, nedefinită.
Le spui la revedere,
În spiritul cosmic e loc pentru toți,
Iertarea e tardivă, dar ține loc de bilet,
Pentru a fi admis când este timpul
În lumea tuturor, a celor mulți.