Sloi de gheață,
de zarvă măruntă,
și ochi albi de ceață
cu înserare lăsată
prin lacrimi ce cată
o taină s-ascundă -
o taină de patimi.

Din lună căzută,
lumina îndeamnă la vis,
la vis nedescris ori de scris
în cărți ce-și află sfârșitul
în veacuri prea demult apuse.
Iar luna imi pare,
pe cer de sidef,
astăzi pierdută.