Mamă,
profetul îmi ucide iarăși sufletul
cu vorbe din alte lumi

ascunde-mi fața în poala ta,
mamă
să nu iau urma vântului
când chipul lunii o să-mi frângă
catargul

atunci
să-mi ții și mai strâns
pământul sub ochi

o să vezi
palmele îmi vor umbri
pruncii goi
și nu voi ști dacă e bine
să mai stau între atâtea cuvinte

atunci să-mi ascunzi
spaimele în țărâna ta,
mamă