o secetă cum n-am simțit vreodată
cuvintele se coc în mine ca-ntr-un cuptor de lut
copil nerăbdător – îmi frige coca
și palmele
și buzele
și limba

la început
visam să vând prin lume
colacii-aceștia împletiți

nu aș fi dat pomană unui hămesit
mă-nchipuiam un rege peste mărunțiș

azi trupul meu nu-și mai percepe foamea
când dăruiești cuvinte ești preschimbat în om
și eu sătul mă simt când altul
cade pe gânduri
râde
plânge

între pomenitor și pomenit osmoza îmi e nume