Dă alergie față de societate,
Acțiunea este mereu în stare de ebrietate,
Clocește în cotețul camerei ouă fragile
Din care ies pui de elanuri debile
Ghilotinate de călăul numit letargie,
Apatia apasă greu pe gingie,
Bolnavul și-a dus singurătatea la stomatolog
Care i-a scos toți dinții, ca o carte fără pagini, numai cu epilog,
Nemișcarea-i este nucleul vieții,
Cu somnul electron vândut în mahalaua pieții,
Cu patul sistem de referință
Ce măsoară jalnică preferință
De a sta înfipt în el, ca un fluture în insectar,
Soarbe putreziciunea inerției ca un grețos nectar,
Sângele se mișcă ca un olog fără picioare prin vene,
Uită să oxigeneze inima, citind ziare culese din ghene.