Această pseudopoezie mi-a fost inspirată de epigrama „Nu vă lăudați nevestele!“ de Sorin Olariu. Îi mulțumesc.


„Netotul“, ieri de dimineață,
Monta o plasă în balcon.
Așteaptă pară mălăiață,
Să-i pice draga lui plocon.

Cum să îi zic că pațachina,
În avion, fără vreun plan,
Vru să ia aer, bat-o vina,
Și se făcu aeroplan?!

Dar ca să vezi minune mare,
E noapte, dar nu pot dormi,
Că la vecin muzica-i tare
Și mă întreb, oare ce-o fi.

Îmi iau halatul și papucii,
La ușă bat, de nu mai pot.
În prag apar, ca zăbăucii,
„Netotul“, dar și un pilot...


Plângeau, cu câte-o sticlă-n mână,
Cu ochii-în ceață mă priveau.
„Avem de plâns o săptămână!“,
Mi-au zis. Ce mult mai sufereau!

„Of, viața mea!“, strigau la lună.
Spuneți-mi, pot eu să nu-i las,
Nevestei, c-a fost „damă bună“,
Să-i facă un „biet“ parastas?

N.A. „biet“ sau „beat“... Nu m-am hotărât încă pe care să îl aleg... :)))



EPIGRAMA DE LA CARE S-A PORNIT

Nu vă lăudați nevestele!...
poezie [ Epigramă ] de Sorin Olariu [Epigramist]
2006-03-27 | |

Să vezi tu numai ce isprăvi
Făcut-a un vecin, netot:
Și-a ridicat nevasta-n slăvi...
Pân-a fugit cu un pilot.