Þi-am înțeles într-un târziu,
Mânia ochilor, sclipind,
Rămân un mort cu suflet viu,
Amor de taină, tăinuind.

Mă prăvălesc prin colb uscat,
Þărână sunt, pumn de pământ
Și-n patru labe am plecat,
Să-mi caut groapa de mormânt.

Să plec, dispar pe veci
Din viața chinului anost,
Cu lanțuri grele mă fereci
Iubind în taină, fără rost.

Ne-om întâlni după "Apoi",
Cu ciclul morții repetat,
O taină suntem, doi strigoi,
Schelete la balul mascat.

Cu lira lui, Orfeu, atunci,
Va povesti prin cânt divin
Și împietriți ca niste stânci,
Vom bea nectarul cu venin.

București 18.07.2007