Singur un cal bătrân priponit
La o margine de pădure, de un stăpân
Care e prea milos să-l împuște

Un cal mov înflorit înăuntru
De ochii lui rotunzi ce suportă blând
Muștele
De nechezatul lui cuminte de bun venit

Calule, cu carnea ierbodoră
Mă simt în inimă roșu ca și carnea ta
Și nechez pe dinauntru zburdând prin luncă

Și sunt un cal în sinea mea adâncă
Pe care o ascund ori de câte ori pot
Pentru a fugi liber prin ea
Singur