Mai pot spera la minuni
când luna strânge
la pieptul său
nestematele
delicate
ale
mării...

sper,și doar speranța
mă mai lovește
când mă simt
izbit de
lumea
ce adoră
să mă
calce
in picioare...

dar ea lovește blând
cu razele purpurii
de vară...

mai pot spera și doar
asta mi-a mai ramas,
am să alerg
cu vântul
prin părul
lunii catifelate
și am s-o intreb
dacă mai
pot
spera...

și ea imi va răspunde
cu sărutul ei
presărat de
flori...

mai pot spera la stelele
amorțite de emoția
reintâlnirii
cu
eternitatea...
doar pot
spera!