gâtul prins în funia vremurilor trecute
te-ai săturat de toate amprentele realului
încet vezi o câmpie, o mână, un verde ca un
ochi
ca un sunet ca o depărtare și
apropiere în același timp aici toate îți sunt egale
îți atârnă picioarele deasupra gândurilor
și nu rămâi indiferent ci te bucuri când
în sfărșit zbori, doar acum ești liber
să treci peste Om să nu mai ai paranoia în idei
nu mai ai nevoie de premise, de concluzii
nu mai există nimic eronat greșit pornit sau greșit interpretat
nu mai exiști nu mai trebuie să spui "Eu"
pare atât de simplu
doar acum ești treaz și încă viu.

Fără nume.