agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5292 .



cheri
poezie [ ]
(in dulcele stii tu)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [unu ]

2007-08-13  |     | 



oficial vorbind nu am avut
numărul tău de telefon.
nici adresa ta nu am avut-o. nu ştiu cum
o cheamă pe maică-ta nu ştiu ce liceu ai terminat
cum a fost copilăria ta şi nici măcar ce flori
îţi plac.
ştiu însă
că ţi-am scris 77 de texte
după ce te-am văzut atunci la veve
şi că indiferent cu cine eşti middle name-ul
tău rămâne singură, acea singură, un vitraliu
mat cu modele de ochi închişi pe margini
şi rame
din oase fixe de mâini
cu obrajii turnaţi din forma fixă a norilor
tunată pe marginea buzelor în spoilere de cuvinte
şi halogene din unghii lucioase.
în numerele tale de connex şi orange
îţi reciclezi timpul,
şi
dimineaţa ochii tăi emană ultraviolete,
părul provoacă seisme
când te joci cu mâinile
prin el la cafea
pielea ta e radioactivă
plină de amprente
care au lăsat în tine câte-un sindrom sau
boala legată de soare, de razele lui

invalide, cărora le lipseşte felul în care priveşti
( acum ştii ce-i cu încălzirea globală )


de tine se fereşte toată lumea
şi nu există toamnă,
e doar o perioadă în care copacii
tresar atât de tare când te văd
încât le cade tot şi se usucă
nici poveşti nu există, eu ştiu
că anders
înainte să scrie închidea ochii

şi-ţi citea cu degetele
din palme
iar asta mă face
să aştept pur şi simplu,
seara cu ploaie, lumea dispărută in casă
luminile stinse & fluturii lipiţi de site

copacii să foşnească neîncetat acoperindu-mi
vocea când vorbesc singur
despre tine
şi te injur
şi sper ca altcineva să audă

ce zic
şi el să fie ăla care se chinuie

să adoarmă in locul meu.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!