Sperietoare de lună
Stătea o fetiță
Gonită de-acasă
Pe câmpul fără copaci

Bărbații ocoleau locul
Pe după deal
Făcuseră cărare
Căci ea stătea în picioare
Crescând în zăpadă

Fixa orizontul
Sub care soarele și luna
Neștiind că este doar o fetiță
Cu părul lung gonită de-acasă
Se stingeau clănțănind

Chiar dacă dormea
Dormea în picioare
Cu părul fluturând
Ocrotind zăpada

Pînă când prin beznă
Un lup o găsi
Ciugulită de păsări
Îi dădu târcoale
Îi linse rănile
Și se așeză
Păzind-o

Veni o ninsoare mare
Și-i acoperi