știi,
când privești uneori în ape
peștii se opresc în fața ta
și se roagă cu mici bule roșietice
să nu îți crească singurătatea prea devreme

atunci văd cum te mânii și o tulburi cu palmele tale palide
încremenite într-un gând rătăcit de la facerea lumii
pentru că ai început să ai oroare de destin


buzz
eu sunt…
necunoscutul cu avatarul neschimbat
cel ce îți hoinărește prin amintirile neîndrăznite
prin călătoriile care puteau fi dar n-au fost să fie

îți mai amintești?
ieri ți-am trimis un poem diferit
îmi împachetasem inima în cuvintele lui
ca răspuns, tu ai râs mai mult decât de obicei
de ți se vedeau dinții atât de albi și de străini mie
îmi stătea inima descusută în fața ta
ca un cadou refuzat
ca o palmă abandonată în alchimiile sale
cu rimele neîmperecheate
tu, uitându-te obsesiv în oglinda rotundă
cercetând ceara rămasă în tine din ziua precedentă

cred ca voi începe să te uit de acum
pentru că nu pot schimba nimic din geometriile desenate între noi
că îmi voi așterne somnul obosit peste insomniile tale
iar seară de seară
vietățile mele bolnave o să-ți străbată grădinile sălbăticite

buzz,
eu sunt
același de fiecare dată
sunt valuri și în uitările de aici
aceeași poveste
aceeași poveste
pentru voi toți
pentru noi toți