Eu sunt pământul ce-l mătură marea,
Scânteia din visul ce-l vântură zarea,
Lucirea din ochiul ce plânge cu vântul,
Și versul ce-adună in el frumos cântul.

Eu sunt un val rătăcit peste apă,
Un vag ințeles cu cuvinte ce sapă,
In suflet amare alei veninoase,
Cu ramuri de cer aplecate și roase.

Eu sunt un cântec pornit de o rază,
O floare căzută pe umbra din vază,
Și torța ce mușcă din cerul cu stele,
Mă bucur că-s om,dar mâine-s la ele...

Eu sunt rubinul din frunza de nuc,
Și pana ce este pe puiul de cuc,
Eu sunt ecoul ce taie pădurea,
Ce nu sunt eu?Eu nu sunt iubirea...