Intr-un palat uitat de lume,
Intr-un palat cu un drag nume,
Stau patru zâne ce-s de vânt,
Și stau și cântă superb cânt.

Una din ele-i zâna Soare,
Ea blând adoarme pe o floare,
Și are glasul ca de cuc,
Când stă pe șes in vârf de nuc.

A doua este zâna Luna,
Ea dintr-o goarnă blând răsună,
Ca să se-adune toată floarea,
Ca să-i mângâie iarăși boarea.

A treia este zâna Rază,
Ea peste tot mereu veghează,
Și incălzește-ntreg palatul,
Și prin-mprejur mângâie satul.

A patra este zâna Roua,
Ea e prezentâ când nu plouă,
Adună-n salba ei de perle,
Un cor dulceag făcut de mierle...