agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-29 | |
Vânătorul pleacă în exod
Iscodesc grădina udă, grea, ierboasă și lemnoasă, unduită printre cuștile de lemn – ehei… animalele au evadat de mult în transparență Arcul, însă, ce bine știu a-l întinde! șchiuuuuf, șchiuuuuf – trag la întâmplare, mă rostogolesc, iar iscodesc și trag: șchiuuuuf, șchiuuuuf. Trag prin grădina-cușcă, asta fac, trag-trag. Dar ele, animalele văzduhare, poate s-au ferit de tot: au evadat în țambre. Ei, și? în spatele grădinii verzi și ude e plaja cu valuri lungi. Galbena, alba, plaja cu valuri nespumate, cu supernove cu elefanți de-ai lui Hanibal, cu vin, cu salcâmi și mirosind a cămile, ba chiar umbrită de tuaregi plutitori. Hai să mă jupoi să-mi întind pielea pânză de plecat. Sau, hai să mă strâng os lângă os să ajung pietroi la fund culcuș de crabi împerecheați firidă a midiilor limboase graniță de cuib de pești gata să aud vibrația uriașelor vapoare Sau, hai să-mi dau drumul la sânge să mă pisez, să curg de tot în sânge să mă așez peliculă pe marea despicată de dulfii aceia dulfii aceia care m-ar bea și m-ar strănuta în salturile lor peste ape. M-ar strănuta nori, albatroși cormorani, V-uri migratoare!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate