I.

Vor veni, negreșit,
Vor veni într-o zi,
De la Apus
Ori de la răsărit,
Într-o noapte, dinspre dealuri
Sau dinspre văi:
Cei plecați
De ieri ori de un veac
Se vor întoarce...
Se vor întoarce,
Cei plecați la război!
Tivite cu mătase,
Cu aur și-argint
Vor fi straele lor,
Iar în picioare
Bocanci și cizme de-oțel
Vor purta...
Coifuri strălucitoare
Și armuri grele,
Aducătoare de moarte
Săgeți de bronz
Și de aramă,
Purtătoare de jale,
Vor purta asupră-le...
Să-i primiți
Ca pe arhanghelii
Și ca pe niște zei,
Și să-i ospătați
Cu pâine, miere și lapte
Să nu mai stingeți luminile,

II.

Pentru-a le domoli setea
Să nu le dați vin roșu,
Să bea,
Ci apă neîncepută
Ori vin alb;
Să nu puneți
Să le cânte fanfara,
Căci ei sunt încă soldați
Și asta le trezește dorul
De luptă...
Vinul roșu
Le va face rău
Și le va aminti
De sângele pierdut,
De ei și de ceilalți
Și de câte vetre, sute,
De câte orașe sau târguri
Au lăsat în ruină și flăcări,
Sau de câtă durere și deznădejde
Au presărat,
Pe unde au călcat...
Oricum,
Ei nu vor sta prea mult
Pe gânduri
De cum s-or ivi, deodată
Vor descăleca
Și vor trece
Să-și apere pământul.
Unii își vor înalța case,
Alții vor zămisli copii,
Dar aceste lucruri
Mereu trecătoare
Nu vor dura prea mult
Se vor petrece iute,
Până nu va apuca,
De trei ori,
Să cânte cocoșul...

III.

Să nu-i priviți în ochi,
Și nici în față
Ochii lor varsă foc,
Iar dacă le veți vedea chipurile
Vă veți cutremura
Și vă veți înspăimânta,
Foarte...
Unii își vor iubi nevestele,
Alții fetele nemăritate,
Care vor zămisli fii
Pentru alte și alte războaie...
Despre toți
Cei plecați
Și întorși din război
Și din moarte,
Despre toți acei bărbați și flăcăi
Să credeți, negreșit,
Că vor veni,
Vor soso,
Într-o zi
Ori poate într-o noapte,
Dar nu înainte
De a cânta de trei ori
Cocoșul!