agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-04 | |
NOTÃ: Mesajul, mai bine zis, poezia care urmează, nu este gratuită. Cititorii care vor avea plăcerea să o citească sunt invitați de autor să facă o pomenire ( să dea un acatist de pomenire, și mulțumire ) părintelui Cleopa Ilie, într-o biserică română, ortodoxă, în zilele care urmează. Valoarea acatistului este de 1 leu ( 1 RON ). Mesajul se adresează unor creștini de onoare. Cei care au onoare, și nu vor dori să urmeze dorința mea ( a autorului ), sunt invitați să nu citească poezia din mesajul de mai jos. Cei care nu au onoare, și o vor citi, fără a da acatistul ( cu valoarea menționată ), să aiba în vedere că vor avea față de mine această datorie, pe lumea de apoi.
Cel ce e în nevoie Cel ce e în nevoie, nu cere doar odată: Cel care e, și n-are, îți cere viața toată – Că n-are când se naște, ce fericiți, au pruncii, Că n-au, când e la școală, părinții-i, loc al muncii, Că n-are-n facultate, venit, pentru cămin, Că n-are loc de muncă - se termină un chin Și-ncepe mereu altul – se uită-n portmoneu, și-n loc de bani, îl vede, desculț, pe Dumnezeu – Cel care n-are, are, nu treizeci de arginți, Ci doar, bătrâni, acasă, prea strâmtorați părinți, Ce-ar vrea să-i dea din lume și luna de pe cer, Dar n-au decât o pensie, din nu știu ce șantier, Își peticesc aceeași masă pe zi, și straie Să-nvețe carte pruncul, s-ajungă un om mare – Și niciodată nu știu să strângă îndeajuns, Întotdeauna banii le scapă ba pe-o boală, Ba pe un braț de lemne, ba pe un bec aprins, Și n-are bani copilul de carte, și de școală – Mereu, așa se-mparte și bruma cea de carte, Ajung copiii lumii tot mai citiți, mai culți, Doar sufletul, nu-nvață că-i greu să îl asculți, Și-atât de greu, la altul, să-i faci din tine, parte – Cel ce e în nevoie, mereu e în nevoie – Întinde mereu mâna, în fiecare zi, Și mâna lui întinsă e ba pentru copii, Pentru părinți, sau pentru o prea umană voie: Aceea de a fi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate