deschid ochii nu te văd
fragmente de oameni în jurul meu strigă
se prăbușesc
rămân celule de timp

trec de partea cealaltă a drumului
răsucesc ierburile rele și le strivesc sub tălpi
până când inima se golește de venin

deznod fire

mâinile tale se cufundă în pământ
se dizolvă hrănesc ierburile
mă revolt mută
nu îți pot cuprinde trupul
nu pot opri această disoluție lentă

sap gropi

în neștire sap gropi fără să plâng
mă aștern în fiecare
să te absorb să nu mai fiu
decât pământul alb unde te sfârșești

și o mare de dragoste în adânc