Iubito, spune-mi te rog
Care este cursul de schimb al dragostei
La bursa sufletului tău,
Cu ce convertești sentimentele
Și astăzi cu cine mă mai substitui ?

În timp ce încă mai inventez culori
Tu, braconierul visurilor mele, molfăi nesățioasă
Secundă după secundă,
Þi-ai făcut din umerii mei
Cel mai bun soclu pentru lutul tău aspru și prost ciopliit,
Ai amputat speranța îmbrățișării albe
Transformându-mi brațele în două banale semne de exclamare,
Pașilor le-ai rupt rădăcinile lăsându-i să hoinărească
Înaintea și înapoia umbrei…

Iubito, obiect de unică folosință,
S-a dat verde la sinucidere…
Împrumută - mă cu ceva mărunțiș
Pentru un bilet de vacanță.