Pe-o gură de rai
ca un vapor cu zbaturi
fugit dintr-un muzeu închis de-un veac
pe-o apă strîmbă, clipocind eroic
atunci cînd șansa trece
printre urechi de ac,

pe-o gură de rai
cu zile rușinate
că țin în brațe-un soare
cu mintea de copil
străluminînd himere
și fecundînd păcate
prin crîșme, cînd se năruie tiptil,

pe-o gură fără zîmbet,
în rai vopsit cu smocul,
în țara mea cu zbaturi și cromozomi șașii,
călare pe-o speranță
și neavînd ce face
poetul moare-ntr-una
și scrie poezii