agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-18 | |
2.
cristal înflorit în opiu și lămâie cine spunea ziua bună ia sfârșit aici în praful nesimțirii în rănile grotei neexplorate n-a simțit căldura pe care-o izgoniți cu ventilatoare de nu-ncape pe fereastră ușa-i prea scundă or gândurile de care te-ai săturat nu vor să plece pe trotuare merg mașini umblăm pe stradă nu vedem semaforul de după peisajele din pastelul ce ne-acoperă ochii îmbraci lucruri de care nu te poți niciodată despărți probabil despărțirea e pentru tine mai mult decât formală în acest sarcasm al zilei au rămas lunile cele mai calde lunile în care oamenii nu se supără pentru că n-au când și au doar câteva fracțiuni de secundă m-am săturat de numerele astea ce plesnesc sub pașii tăi s-afundă în închipuiri de omăt și dansează I’m dancing totul e un scenariu absurd nu mai ai puterea să mă privești în ardența dezolantă iau totul de la capăt nu de la sfârșit cum și-ar dori zorile, cum mi-ai spus tu la începutul primăverii nu te-ascult niciodată și devii tot mai mic tot mai departe s-aruncă furnicile sub roți de mașină asta te pune pe gânduri tocmai pentru că gândurile lor depășesc limita gazoanelor îl imitezi pe faust dar ești goethe florile de la marginea colțului au început să se scuture peste capcanele unde șoarecii își petrec cea mai mare parte din timp parafrazând golurile poți chema somnul ce te caută de multe milenii trosnesc crengile în urma lui planetele amețesc you’re dancing în cântecul fără acorduri heavy-metal, alternativă prea citite sunt cărțile ce n-au apărut încă la vitrină eu le știu pe de rost istoriile astea mi le-a povestit tla n-ai știut niciodată nici n-ai crezut decât lucruri ce nu se-ntâmplă oricât n-ar părea de reale uitați cu toții de compilații stelele s-afundă în vârful degetelor calcă pe rouă e confidența lor și numai a lor dimineața cât n-ar fi de rece n-o simți pentru că vine în taină se năpustește asupra noastră și nu ne mai rămâne nimic de făcut înghiți sec și îți faci patul știi că cine spune noapte bună trebuie să adoarmă aici.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate