ECOUL

Sunt eu,
într-o mie de cuvinte
și-o mie de stări.

Ești tu,
ce-n neguri la drum lung spre mine te-așterni.

Suntem noi,
cu visuri, cu șoapte,
ce-n noapte
n-avem cuvinte dorul să-l spunem.

E-o taină, el, ecoul,
e prelungirea cuvintelor nerostite
și geamătul valului înspumat
ce de neclintita stânca s-a spart.

E ploaia,
ce-n mii de lacrimi ea se risipește
spălând pervazul ros de vreme,
spălând noroiul timpului,
ce peste noi se-așterne!



rodica cernea
galati
18.10.2007