agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-26 | |
TIC-TAC
buza ta de sus arcuind și suprapusă în cadrane paralele cu buza cănii mele cu vin roșu de Oltre Po este ceea ce aș picta dacă mi-ai cere să-ți arăt cât mi-e dor versul al doilea dintr-o poezie neterminată și teiubesc-ul inerent închise împreună într-o cutie transparentă sunt bagajul meu după care tânjesc – uitat într-o cazarmă în Via Appia și aș vrea doar să știi: îmi lipsești și erai vitală – ceea ce înseamnă că un pic am murit parfumul sărutului seara și dimineața mi-ar fi after-shave-ul potrivit după cât de bine mă bărbierește pe obrazul nevăzut de oglinzi briciul secundarului ostil: tic – eu aici tac – tu acolo… și iar…! _________________ ALTFEL mai degrabă scornim blesteme, injurii, jurăminte noi decât rugăciuni milenii de artă glorificând instincte – porniri belice, sex, lăcomie, acumulare și distrugere – n-au fost de ajuns pentru a ne face mai buni obsesii perene au rămas violența, răzvrătirea, orgasmul multiplicat va trebui să căutăm o formă de artă nouă nu știu, super-abstractizând emoții înalte?! nici din cuvinte nu va izvorî lumină nu le creștem ca pe ființe egale cel puțin le ținem în sclavie le exploatăm… până și sunetele, culorile le ținem în lanțuri, docile să ne laude să ne excite, să ne slăvească intențiile altfel nu știu… _______________ POEZIA vine ca o vindecare de blesteme, de balans amețitor spre buza ceasului în pasta ei mă scufund să plâng să lepăd fricile – când îmi rămân mici și mă strâng; să iubesc să-mi zidesc Ană docilă și musai frumoasă să mor și să mă nasc cu o frecvență uluitoare să-mi îmblânzesc durerile de oase să-i dau de înțeles iertării cât mi-e dragă și Domnului să-i trimit mustirea nouă a ierbilor din inima mea să-i fac Morții curte să-i las indecisului Mâine un surâs salutul meu în treacăt, în poziție de zbor și în același timp de reverență
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate