M-am născut cu o ureche imperfectă,
Deși aud sublim cum cad frunzele.
Nu pot să îmi tund râurile decât în plete
Pentru a-mi acoperi ale auzului defecte.

Am învățat să bat ritmul vieții din piept
Și am devenit, așadar, muzicianul perfect.
Astfel, lăutarul nunților rușinat de sine
Cânt, mângâind corzile viorii din mine.

M-ai întâlnit la nunta munților cu cerul,
Deși nu te-am recunoscut. Însă tu,
M-ai privit ca pe holdele de grâu vara,
Ascultând vântul ce îl puneam în note
De boabe coapte și aplecate în spic.