sunt atâtea femei în mine pe care le poți avea
atâtea senzații pe care le cumperi ieftin
doar la prețul unui gest de tandrețe
femeia gazelă alergând spre tine flexându-și coapsele senzual
femeia în roșu cu păr negru lung însoțindu-te pretutindeni
femeia de acasa așteptând cu pieptul greu de dorință
atâtea femei și în fine eu
singura la care nu poți ajunge

întoarsă sub părul perdea
te privesc cu tristețe

de când mă știu locuiesc într-o piatră
cu chipul pe dinăuntru cioplit
și-un singur ochi ațintit spre adânc
căutând un loc să adaste
nici o asperitate la suprafață
perfect șlefuită piatra mea se mișcă dezinvolt prin lume
strecurându-se printre cei ce vor să o atingă
impasibilă chiar și atunci când tu o izbești de pământ
încercând să o spargi ca pe o nucă

sunt atâtea femei în mine pe care le poți avea
dar nici una profundă, adevarată ca cea după care tânjești
femeia la care dacă vreodată ai ajunge
toate celelalte ar muri