so fuckin’ sad so fuckin’ sad so fuckin’ sad
îmi vin să-mi smulg toată carnea și să-mi rămînă doar oasele goale așa cum fac striperii cînd își smulg hainele să stau așa ca un schelet să mi se vadă craniul care ar fi putut adăposti milioane de idei să mi se vadă coastele și între ele inima ca un porc amușinînd după resturi să mi se vadă bazinul tocit de atîtea femei cu lipsă de calciu

stau în mijlocul camerei mi-aș dori o sticlă cu ceva tare să închid ochii să fredonez ușor let the show begin it’s a sorry sight dansez ușor aș putea să-mi imaginez un păr cîrlionțat în care să mă afund ca un scafandru în gropile mariane dar principala ocupație pe ziua de azi e privitul ploii orașul se transformă ușor într-o cocină inimile grohăie pe stradă mănîncă orice le dai

ar fi plăcut ca cineva să-mi spună acum că semăn cu sean penn yeap semăn cu sean penn eu m-aș întreba ce-ar face sean penn acum în fiecare lume există doi oameni identici unul face exact opusul a ceea ce face altul altfel n-ar mai fi echilibru oamenii n-ar mai merge ar cădea pur și simplu imaginează-ți o lume în care nu mergi ești prins doar într-o cădere la infinit

o dimineață indecisă poate aș asculta the knife să-mi ridice moralul in the midlle of nowhere we are looking for something eu aștept să-mi povestești despre orășelul tău cu zece mii de locuitori să-mi arăți drumul pe care te plimbi cînd ești tristă tristețea ta ține un kilometru apoi încep cabanele deschid geamul și urlu sunt o coajă de ou din care ies urlete galbene

a time for us and the words will never know stau în mijlocul camerei proaspăt renovate am stropit pereții cu vomă am dat afară toți oamenii care s-au cerut afară nu-i poți ține cu forța nu le poți da viață cu forța dansez ușor so fuckin' sad so fuckin' sad m-am săturat aș vrea să rîd în hohote unii spun că am dinții frumoși uite sean penn rîde tabloidele titrează pe prima pagină sean penn rîde

tremur necontrolat
tremur necontrolat
tremur necontrolat

și de ce aș da drumul oamenilor în mine ca într-un multiplex plînsul meu se aude dolby system sorround se miră toți e aproape real e real cel mai mult doare cînd pleacă toți și nu le rămîne în memorie happy end-ul suspansul ori cum dracu s-or mai sfîrși oamenii nu toți discută aprins ce calitate a avut sunetul cum se auzea scrîșnetul dinților

prieteni imaginari de pretutindeni uniți-vă

înghit cafeaua ca și cum aș crăpa între măsele o capsulă de arsenic priviți
în colțul acesta stă sorin cel mai politicos prieten știe să vină cînd nu mai e nimeni deschide ușa întreabă care merge în club doctorii l-au cusut la mijloc să nu mai zică lumea că e împrăștiat pe sub pasarela din gară s-a născut cu o zi înaintea mea aniversăm cine se naște dimineața nu mai apucă seara în lipsa altora îl întreb mă sorin cum dracu se poate ca unii oameni să nu învețe nimic din căderi să-și vîndă viața pentru un joint ce dracu sorin suntem defecți ori ce avem toți fug din noi spun că se duc pînă la pîine ori pînă la un festival vin beți dimineața la patru trezesc toți vecinii și tot ce au de spus e să mai ceară un joint

poate sunt schizofren și vocile nu sunt reale dar nu
nu nu nu nu nu nu nu
rămîn gropile comune în care aruncăm momente leproase de care nu vrem să ne aducem aminte
le stropim cu var le îngropăm adînc să nu iasă la suprafață în urma lor noi fiecare un sarajevo pe care încă se mai văd urmele dinților celor ce nu mai sunt

what we can
what we will
what we did suddenly

prea obosit ca să dorm prea obosit ca să mai găsesc tuturor locul