agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-12 | |
dacă te-ai trezi într-o dimineață și ai vedea totul nins te-ai întreba de unde atîta zăpadă
eu ți-aș răspunde că s-au măcinat oasele oamenilor cineva le-a dat prin mașina de tocat nuci știi tu mașina aia mică pe care o prindeai de masă înainte de crăciun băgai miezul de nucă și ieșea o pulbere fină sau că zăpada a ieșit din copaci pentru că din cer nu are cum cerul e atît de limpede încît îl poți vedea pe dumnezeu cum fierbe cafeaua stă gînditor te întrebi ce mai pune la cale să vorbim despre spitale și tați limba tatălui meu e un covor așezat la intrare vizitatorii își șterg picioarele cu grijă au sacoșele pline de portocale numai în gura tatălui meu nu se întîmplă nimic mi-aș face din epiglota lui un scrînciob în care aș sta legănîndu-mi picioarele mi-aș face vînt aș cînta am 28 am 28 am 28 din gura lui pentru tot restul vieții ar ieși am 28 am 28 am 28 să vorbim despre ce nu ne doare moartea nu doare frigul nu doare prăbușirile despărțirile oamenii triști lumina întunericul balustrada din scara blocului de care mă țin strîns ca de-o iubită pe care o aduc acasă tăcerea nu doare distanța apropierea bărbieritul în momentele importante foamea nu doare disprețul tăcerea moartea apropierea să vorbim despre ce ne place portishead părul creț ceaiul fierbinte șosetele curate oamenii lipiți de pielea noastră ca niște meduze orașele mici prăbușirile despărțirile iritațiile pe care le-au lăsat oamenii lipiți de pielea noastră ca niște meduze cafenelele mici unde îi auzi pe toți și toți te aud pe tine cîinii husky balustrada din scara blocului de care te desparți înainte să intri în casă ca de-o iubită căreia îi zici că meriți ceva mai bun părul creț frigul să presupunem că inima e un pneu mecanicii îi verifică rezistența la standuri te întrebi cîți kilometri rezistă o sută de mii cinci sute de mii un milion ți-ai da seama că timpul curge cu totul altfel nu se mai spune e ora șapte e ora nouă e prînzul e ora cînd se începe e ora cînd se accelerează e ora cînd se termină mi-aș dori o zi în care să se întîmple ceva orice ritmul cardiac să se oprească ce fericire atunci să auzi pe cei care sunt cu adevărat lîngă tine noi nu suntem aici să rămînem suntem aici să îndeplinim o formalitate formalitatea de umplere a spațiului gol formalitatea de a hrăni gura flămîndă a tatălui
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate